cărunteţe

cărunteţe
CĂRUNTÉŢE s.f. Faptul de a fi cărunt, cărunţeală, cărunţie; p. ext. bătrâneţe. – Cărunt + suf. -eţe.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CĂRUNTÉŢE s. v. caniţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CĂRUNTÉŢE s. v. bătrâneţe.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

căruntéţe s. f., art. căruntéţea, g.-d. art. căruntéţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CĂRUNTÉŢE f. 1) Stare a celui cărunt. 2) Vârstă înaintată; bătrâneţe; senectute. /cărunt + suf. cărunteţeeţe
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • cărunţie — CĂRUNŢÍE s.f. (Rar) Cărunteţe. – Cărunt + suf. ie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂRUNŢÍE s. v. caniţie, cărunteţe, cărunţeală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cărunţíe s. f., art. cărunţía, g. d. cărunţíi …   Dicționar Român

  • bătrâneţe — BĂTRÂNÉŢE s.f. 1.Etapă finală din viaţa fiinţelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcţiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. eţe. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98  Bătrâneţe ≠… …   Dicționar Român

  • caniţie — CANÍŢIE s.f. Albire totală sau parţială a părului. – Din fr. canitie, lat. canities. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  CANÍŢIE s. (biol.) cărunteţe, cărunţeală, (rar) cărunţie. (caniţie părului unei persoane.) Trimis de siveco, 05.08 …   Dicționar Român

  • cărunt — CĂRÚNT, Ă, cărunţi, adj. (Despre păr, barbă, mustaţă) Care a început să albească; alb, albit. ♦ (Despre oameni) Care are fire de păr alb. – lat. canutus. Trimis de valeriu, 03.04.2008. Sursa: DEX 98  CĂRÚNT adj. încărunţit, sur, (pop.) înspicat …   Dicționar Român

  • cărunţeală — CĂRUNŢEÁLĂ s.f. Cărunteţe. – Cărunţi + suf. eală. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CĂRUNŢEÁLĂ s. v. caniţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cărunţeálă s. f., g. d. art. cărunţélii …   Dicționar Român

  • ninsoare — NINSOÁRE, ninsori, s.f. 1. Faptul de a ninge; cădere a zăpezii. ♢ loc. adv. Pe ninsoare = în timp ce ninge. 2. (concr.) Zăpadă, ♢ fig. Cărunteţe. – Nins + suf. oare. Trimis de GabiAlex, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NINSOÁRE s. (met …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”