căpătuire — CĂPĂTUÍRE, căpătuiri, s.f. Căpătuială. ♦ (fam.) Căsătorie. – v. căpătui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂPĂTUÍRE s. v. îmbogăţire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime CĂPĂTUÍRE s. v. căsătorie … Dicționar Român
căpătâi — CĂPĂTẤI, căpătâie, s.n. 1. Parte a patului sau a oricărui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. pernă sau alt obiect pe care se pune capul. ♢ loc. adj. şi adv. Fără căpătâi = fără ocupaţie (bine definită), fără rost. ♢ expr. A sta la… … Dicționar Român
căsătorie — CĂSĂTORÍE, căsătorii, s.f. Uniune legală, liber consimţită între un bărbat şi o femeie pentru întemeierea unei familii. ♦ Trai comun între soţi, viaţă conjugală; căsnicie. – Căsător (înv. soţ < casă1 + suf. ător) + suf. ie. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
îmbogăţire — ÎMBOGĂŢÍRE, îmbogăţiri, s.f. Acţiunea de a (se) îmbogăţi şi rezultatul ei. – v. îmbogăţi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMBOGĂŢÍRE s. 1. căpătuială, căpătuire, chiverni seală, chivernisire, înavuţire, parvenire, pricopsire.… … Dicționar Român
