căsătorie

căsătorie
CĂSĂTORÍE, căsătorii, s.f. Uniune legală, liber consimţită între un bărbat şi o femeie pentru întemeierea unei familii. ♦ Trai comun între soţi, viaţă conjugală; căsnicie. – Căsător (înv. "soţ" < casă1 + suf. -ător) + suf. -ie.
Trimis de valeriu, 24.02.2006. Sursa: DEX '98

Căsătorie ≠ despărţire, divorţ, divorţat
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CĂSĂTORÍE s. 1. (pop. şi fam.) căpătuială, căpă-tuire. (căsătorie cuiva la ofiţerul stării civile.) 2. mariaj, (livr.) matrimoniu. (A contractat o căsătorie.) 3. partidă. (A făcut o căsătorie bună.) 4. unire, (pop.) însoţire, luare. (După căsătorie lor ...) 5. v. cununie. 6. v. în-surătoare. 7. v. măritiş. 8. v. căsnicie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

căsătoríe s. f., art. căsătoría, g.-d. art. căsătoríei; pl. căsătoríi, art. căsătoríile
Trimis de siveco, 30.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

CĂSĂTORÍ//E căsătoriei f. 1) Convenţie încheiată printr-un act de stare civilă între un bărbat şi o femeie, care şi-au luat obligaţia să întemeieze o familie. A lua în căsătorie. A da în căsătorie. 2) Trai în comun al soţilor; căsnicie. [art. căsătoria; G.-D. căsătoriei; Sil. -ri-e] /a (se) căsători + suf. căsătorieie
Trimis de siveco, 10.10.2008. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • cãsãtoríe — s. f., art. cãsãtoría, g. d. art. cãsãtoríei; pl. cãsãtoríi, art. cãsãtoríile …   Romanian orthography

  • partidă — PARTÍDĂ, partide, s.f. 1. Desfăşurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câştigătorii; întrecere sportivă; meci. ♢ expr. (fam.) A pierde partida = a nu reuşi într o acţiune sau… …   Dicționar Român

  • civil — CIVÍL, Ă, civili, e, adj. Care priveşte pe cetăţenii unui stat (cu excepţia militarilor şi a reprezentanţilor bisericii) sau care aparţine, este specific acestor cetăţeni; care se referă la raporturile juridice ale cetăţenilor între ei (cu… …   Dicționar Român

  • mariaj — MARIÁJ, mariaje, s.n. (livr.) Căsătorie, căsnicie. [pr.: ri aj] – Din fr. mariage. Trimis de claudia, 03.10.2003. Sursa: DEX 98  MARIÁJ s. 1. v. căsătorie. 2. (înv. şi reg.) mariaş. (Jocul de cărţi numit mariaj.) …   Dicționar Român

  • matrimonial — MATRIMONIÁL, Ă, matrimoniali, e, adj. (livr.) De căsătorie, privitor la căsătorie. [pr.: ni al] – Din fr. matrimonial. Trimis de claudia, 09.10.2003. Sursa: DEX 98  MATRIMONIÁL adj. v. conjugal. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • matrimoniu — MATRIMÓNIU, matrimonii, s.n. (livr.) Căsătorie. – Din lat. matrimonium, it. matrimonio. Trimis de claudia, 09.10.2003. Sursa: DEX 98  MATRIMÓNIU s. v. casă, căsătorie, căsnicie, mariaj, menaj. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • misogamie — MISOGAMÍE s.f. Temă, groază, ură faţă de căsătorie. – Din germ. Misogamie. Trimis de laurap, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  misogamíe s. f., art. misogamía, g. d. misogamíi, art. misogamíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  …   Dicționar Român

  • monogamie — MONOGAMÍE, monogamii, s.f. Formă de căsătorie în care un bărbat are o singură soţie, iar femeia un singur bărbat. ♦ Stare a unei plante monogame. – Din germ. Monogamie, fr. monogamie. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  monogamíe s. f.,… …   Dicționar Român

  • morganatică — MORGANÁTICĂ, morganatice, adj. (În sintagmele) Căsătorie morganatică = căsătorie între un bărbat dintr o familie domnitoare şi o femeie de rang social inferior. Soţie morganatică = soţie care a contractat o căsătorie morganatică şi care nu… …   Dicționar Român

  • însura — ÎNSURÁ, însór, vb. I. refl. şi tranz. fact. (Despre bărbaţi) A (se) căsători. – Probabil lat. *inuxorare (< uxor soţie ). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNSURÁ vb. a (se) căsători, (înv.) a (se) desholtei. (S a însura după… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”