- monogamie
- MONOGAMÍE, monogamii, s.f. Formă de căsătorie în care un bărbat are o singură soţie, iar femeia un singur bărbat. ♦ Stare a unei plante monogame. – Din germ. Monogamie, fr. monogamie.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98monogamíe s. f., art. monogamía, g.-d. art. monogamíei; pl. monogamíiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMONOGAMÍ//E monogamiei f. Formă de căsătorie în care bărbatul poate avea o singură soţie, iar femeia un singur soţ. /<germ. MonogamieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMONOGAMÍE s.f. 1. Formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie nu poate avea decât o singură soţie sau un singur soţ în acelaşi timp. 2. (La animale) Convieţuirea cu o singură femelă. 3. Stare a unei plante monogame. [gen. -iei. / < fr. monogamie, cf. lat. monogamis < gr. monos – unic, gamos – căsătorie].Trimis de LauraGellner, 11.11.2006. Sursa: DNMONOGAMÍE s. f. 1. formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie are o singură soţie, respectiv un singur soţ. 2. convieţuire a unui mascul cu o singură femelă. 3. stare a unei flori sau plante monogame. (< germ. Monogamie, fr. monogamie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.