cãpãtuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cãpãtuiésc, imperf. 3 sg. cãpãtuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cãpãtuiáscã … Romanian orthography
aşeza — AŞEZÁ, aşéz, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a şedea sau a face să şadă. ♢ expr. (refl.) A se aşeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se aşeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦ refl. A poposi. ♦… … Dicționar Român
căpătuială — CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s.f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogăţire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [pr.: tu ia ] – Căpătui + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂPĂTUIÁLĂ s. v. îmbogăţire … Dicționar Român
căpătâi — CĂPĂTẤI, căpătâie, s.n. 1. Parte a patului sau a oricărui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. pernă sau alt obiect pe care se pune capul. ♢ loc. adj. şi adv. Fără căpătâi = fără ocupaţie (bine definită), fără rost. ♢ expr. A sta la… … Dicționar Român
oploşi — OPLOŞÍ, oploşesc, vb. IV. 1. refl. A şi găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăşi. 2. tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situaţie bună; a căpătui, a proteja. – et. nec. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
procopsi — PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 procopsí/pricopsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. procopsésc/pricopsésc, imperf. 3 sg … Dicționar Român
ajunge — AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. intranz. A se afla într un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ♢ expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. A (sau a i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a… … Dicționar Român
chivernisi — CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. tranz. A administra, a conduce. 2. tranz. şi refl. A face economii; a agonisi. 3. refl. şi tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situaţie materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4.… … Dicționar Român
căpătuire — CĂPĂTUÍRE, căpătuiri, s.f. Căpătuială. ♦ (fam.) Căsătorie. – v. căpătui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂPĂTUÍRE s. v. îmbogăţire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime CĂPĂTUÍRE s. v. căsătorie … Dicționar Român
căpătuit — CĂPĂTUÍT, Ă, căpătuiţi, te, adj. Care şi a creat (prin mijloace necinstite) o situaţie, un rost; cu stare, aşezat. ♦ (fam.) Căsătorit. – v. căpătui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂPĂTUÍT adj., s. 1. adj. v. bogat. 2. adj., s … Dicționar Român
