- procopsi
- PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98procopsí/pricopsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. procopsésc/pricopsésc, imperf. 3 sg. procopseá/pricopseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. procopseáscă/pricopseáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PROCOPS//Í procopsiésc tranz. A face să se procopsescă. [var. a pricopsi] /<ngr. prókopsaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE PROCOPS//Í mă procopsiésc intranz. 1) A-şi crea o situaţie bună în viaţă (fără a o merita); a se căpătui. 2) înv. A acumula cunoştinţe; a învăţa; a se instrui. [var. a se procopsi] /<ngr. prókopsaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXprocopsí (procopsésc, procopsít), vb. – 1. A instrui, a educa, a forma. – 2. A îmbogăţi. – 3. (refl.) A profita, a trage folos, a se căpătui. – var. pricopsi. Mr. procupsescu, prucupsire, megl. pricupţés, pricupţiri. ngr. προϰόπτω, viitor προϰόφω, în parte prin intermediul bg., sb., cr. prokopsati (Miklosich, Fremdw., 120; Murnu, 47; Vasmer, gr., 124). – Der. procopseală, s.f. (instrucţie, educaţie, pregătire; ştiinţă, cunoştinţe; bogăţie); nepricopsit, adj. (limitat, nepriceput, imbecil).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.