procopsi — PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 procopsí/pricopsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. procopsésc/pricopsésc, imperf. 3 sg … Dicționar Român
pricopsire — PRICOPSÍRE s.f. (pop.) Faptul de a se pricopsi. – v. pricopsi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRICOPSÍRE s. v. îmbogăţire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PRICOPSÍRE s. v. carte, cultură, cunoştin ţe,… … Dicționar Român
chivernisi — CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. tranz. A administra, a conduce. 2. tranz. şi refl. A face economii; a agonisi. 3. refl. şi tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situaţie materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4.… … Dicționar Român
dezvolta — DEZVOLTÁ, dezvólt, vb. I. 1. refl. (Despre materie şi despre fenomenele naturii şi ale societăţii) A trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de pe o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex. ♦ tranz. A amplifica… … Dicționar Român
pricopseală — PRICOPSEÁLĂ, pricopseli, s.f. (pop.) 1. Situaţie materială bună, bunăstare, bogăţie; câştig, profit (fără muncă), chilipir. ♦ (ir.) Ispravă, scofală. 2. Ştiinţă de carte, învăţătură. ♢ expr. A lua (sau a avea, a da) pe cineva pe (sau spre)… … Dicționar Român
pricopsit — PRICOPSÍT, Ă, pricopsiţi, te, adj. (pop.) 1. Ajuns la o situaţie materială bună, îmbogăţit (fără muncă); ajuns, căpătuit. ♦ (Substantivat) Epitet dat unei persoane nechibzuite, care nu e bună de nimic. 2. Instruit, învăţat2. [var.: procopsít, ă… … Dicționar Român
procopseală — PROCOPSEÁLĂ s.f. v. pricopseală. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 procopseálă/pricopseálă s. f., g. d. art. procopsélii/pricopsélii, pl. procopséli/pricopséli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
studia — STUDIÁ, studiéz, vb. I. 1. tranz. A depune o muncă intelectuală susţinută, sistematică, pentru însuşirea de cunoştinţe temeinice într un anumit domeniu; a învăţa. 2. tranz., refl. şi refl. recipr. A (se) observa cu atenţie, a (se) examina (din… … Dicționar Român
îmbogăţi — ÎMBOGĂŢÍ, îmbogăţesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuţi, a (se) înstări. 2. tranz. şi refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai… … Dicționar Român