Dicționar Român. 2013.
călare — CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ♢ expr. De( a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici aşa, nici aşa. A fi… … Dicționar Român
jocheu — JOCHÉU, jochei, s.m. Călăreţ specializat în conducerea cailor la alergările de galop şi de obstacole de pe hipodrom. [var.: jochéi s.m.] – Din fr., engl jockey. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 JOCHÉU s. v. fecior, lacheu, valet.… … Dicționar Român
călăreţ — CĂLĂRÉŢ, EÁŢĂ, călăreţi, e, adj., subst. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care călăreşte, (sportiv) care practică călăria. ♦ (înv.) Călăraş (1). 2. s.m. Denumire dată unor piese şi instrumente: a) placă mică de metal care se prinde în partea… … Dicționar Român
încălecat — ÎNCĂLECÁT, Ă, încălecaţi, te, adj. Suprapus. – v. încăleca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCĂLECÁT adj., adv. 1. adj. v. călare. 2. adv. v. călare … Dicționar Român
