Dicționar Român. 2013.
călare — CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ♢ expr. De( a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici aşa, nici aşa. A fi… … Dicționar Român
încăleca — ÎNCĂLECÁ, încálec, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra. ♢ expr. A încăleca pe nevoie = a ieşi din sărăcie, din lipsuri, din dificultăţi economice. ♦ p. anal. A se urca pe un … Dicționar Român
an — AN3 v. a5 . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AN1 adv. (pop.) Anul trecut, acum un an. ♦ (Precedat de mai ) Acum câţiva ani. – lat. anno. Trimis de ana zecheru, 02.02.2004. Sursa: DEX 98 AN2, ani, s.m … Dicționar Român
călăreşte — CĂLĂRÉŞTE adv. (Rar) Călare. – Călare + suf. eşte. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂLĂRÉŞTE adv. v. călare, încălecat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime călăréşte adv. Trimis … Dicționar Român
călărie — CĂLĂRÍE s.f. Acţiunea de a călări; călărit. ♦ Arta de a călări. ♦ Ramură sportivă care constă în conducerea calului din poziţia încălecat, în probe de alergare, sărituri, dresaj etc.; echitaţie. – Călare + suf. ie. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… … Dicționar Român
ecvestru — ECVÉSTRU, Ă, ecveştri, stre, adj. De călăreţ, călare; (despre opere plastice) care reprezintă o persoană călare. – Din fr. équestre, lat. equestris. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98 ECVÉSTRU adj. călare. (O statuie ecvestru.)… … Dicționar Român
suprapus — SUPRAPÚS, Ă, suprapuşi, se, adj. (Despre formaţii geologice, epoci de civilizaţie etc.) Care urmează după altul, care este aşezat deasupra altuia. – v. suprapune. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUPRAPÚS adj. 1. (rar) superpus … Dicționar Român
încinia — înciniá, înciniéz, vb. I (reg.) a pune pe cal toate cele necesare de drum şi a fi gata de încălecat. Trimis de blaurb, 08.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
