călăresc

călăresc
CĂLĂRÉSC, -EÁSCĂ, călăreşti, adj. (înv.) De călăreţ; de cavalerie. Oşti călăreşti. – Călare + suf. -esc.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

călărésc adj. m., f. călăreáscă; pl. m. şi f. călăréşti
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • călări — CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. intranz. A merge călare. ♦ tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂLĂRÍ vb. a încăleca. (călări calul.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • călare — CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ♢ expr. De( a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici aşa, nici aşa. A fi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”