- cârmuitoare
- cârmuitoáre s. f. (sil. -mu-i-), g.-d. art. cârmuitoárei; pl. cârmuitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
cârmuitoare
Look at other dictionaries:
divinitate — DIVINITÁTE, divinităţi, s.f. 1. Fiinţă imaginară cu însuşiri supranaturale, socotită drept cârmuitoare a lumii; Dumnezeu, zeu. 2. Esenţă divină; dumnezeire. – Din fr. divinité, lat. divinitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
demiurg — DEMIÚRG s.m. Nume dat în filosofia lui Platon, creatorului divin care a făurit lumea; creatorul universului; p. ext. principiu activ şi creator. [pr.: mi urg] – Din lat. demiurgus, fr. démiurge. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
domn — DÓMN, domni, s.m. 1. Termen de politeţe pentru un bărbat. ♦ (fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care însoţeşte de regulă o frază exclamativă, interogativă etc. ♦ Soţ. ♦ (pop.) Orăşean. 2. Persoană care are autoritatea, posibilitatea de… … Dicționar Român
dumnezeu — DUMNEZÉU, (rar) dumnezei, s.m. 1. Fiinţă supranaturală, considerată în credinţele religioase drept creatoare a lumii şi cea care determină destinul oamenilor. ♢ loc. adj. Bătut de Dumnezeu = năpăstuit, nenorocit. ♢ expr. Încotro (sau unde, cum)… … Dicționar Român
