cvíntã — (muz.) s. f., g. d. art. cvíntei; pl. cvínte … Romanian orthography
chintă — CHÍNTĂ s.f. v. cvintă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 chíntă (sport) s. f., pl. chínte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CHÍNT//Ă chintăe f. 1) muz. Inte … Dicționar Român
diafonie — DIAFONÍE s.f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale. [pr.: di a ] – Din fr. diaphonie. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 diafoníe s. f. (sil. di a ) → fonie Trimis de… … Dicționar Român
triton — TRITÓN1, tritoni, s.m. 1. Zeitate marină greacă, închipuită cu bust de om şi cu coadă de peşte. 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu înfăţişarea unor mormoloci de broască, având de obicei în lungul spatelui o creastă viu colorată… … Dicționar Român
cuintă — CUÍNTĂ s.f. v. cvintă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
duodecimă — duodécimă s. f. (sil. du o ), g. d. art. duodécimei; pl. duodécime Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DUODÉCIM//Ă duodecimăe f. muz. Interval cu douăsprezece trepte. /<it. duodeci ma Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa … Dicționar Român
locric — LÓCRIC, Ă adj. (muz.) mod locric = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebeşte de cea a modului minor natural prin faptul că treptele II şi V coborâte formează o cvintă micşorată între tonică şi treapta v. (după fr. locrien) Trimis de… … Dicționar Român
pentacord — PENTACÓRD, pentacorduri, s.n. 1. Liră cu cinci coarde, folosită în antichitate. 2. Grup de cinci sunete succesive ale unei scări muzicale. [pl. şi: pentacorde] – Din fr. pentacorde. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 pentacórd s.… … Dicționar Român
plagal — PLAGÁL, Ă adj. (în muz. bizantină şi gregoriană) mod plagal = mod plasat la o cvartă inferioară sau la o cvintă superioară faţă de modul autentic; cadenţă plagală = succesiune de acorduri, la sfârşitul unei fraze sau perioade, bazate pe tonică şi … Dicționar Român
violă — VIÓLĂ1, viole, s.f. Instrument muzical cu coarde, mai mare decât vioara, acordat cu o cvintă mai jos decât vioara şi având sunete mai grave decât aceasta; alto. [pr.: vi o ] – Din it. viola, fr. viole. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român