- diafonie
- DIAFONÍE s.f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale. [pr.: di-a-] – Din fr. diaphonie.Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98diafoníe s. f. (sil. di-a-) → fonieTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficDIAFONÍE f. Recepţionare simultană a unor semne (convorbiri) de pe mai multe circuite de telecomunicaţii. [art. diafonia; G.-D. diafoniei; Sil. di-a-] /<fr. diaphonieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDIAFONÍE s.f. 1. Auzire a unei convorbiri telefonice de pe un circuit pe altul. 2. (muz.) Acord muzical în care un sunet este susţinut de octava, cvarta sau cvinta lui corespunzătoare. ♦ Muzică veche pe două voci. [gen. -iei. / < fr. diaphonie, cf. gr. diaphonia].Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DNDIAFONÍE s. f. 1. trecere a unui semnal de pe o cale de transmisiune pe o altă cale. 2. acord muzical în care un sunet este susţinut de octava, cvarta sau cvinta corespunzătoare acestuia. 3. muzică veche pe două voci. (< fr. diaphonie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.