pentacord

PENTACÓRD, pentacorduri, s.n. 1. Liră cu cinci coarde, folosită în antichitate. 2. Grup de cinci sunete succesive ale unei scări muzicale. [pl. şi: pentacorde] – Din fr. pentacorde.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



pentacórd s. n., pl. pentacórduri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PENTACÓRD pentacorduri n. 1) (în antichitate) Liră cu cinci coarde. 2) Ansamblu de cinci sunete succesive ale unei scări muzicale. /<fr. pentacorde

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PENTACÓRD s.n. 1. Liră cu cinci coarde. 2. Grup de cinci trepte succesive ale unei scări muzicale. [< fr. pentacorde, cf. gr. pente – cinci, chorde – coardă].

Trimis de LauraGellner, 26.01.2007. Sursa: DN



PENTACÓRD s. n. 1. instrument cu cinci coarde, în Grecia antică, asemănător unei lire. 2. (muz.) sistem de cinci sunete succesive, formând o cvintă perfectă. (< fr. pentacorde, lat. pentachrodus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN