- curcubetă
- CURCUBÉTĂ, curcubete, s.f. (reg.) 1. Dovleac (Cucurbita pepo maxima). 2. Tigvă. [var.: curcubắtă s.f.] – lat. cucurbita.Trimis de ionel_bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98CURCUBÉTĂ s. v. dovleac, pepene, tărtă-cuţă, tigvă, tâlv.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecurcubétă s. f., pl. curcubéteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCURCUBÉT//Ă curcubetăe f. pop. rar 1) Plantă târâtoare cu fructe mari, rotunde sau lun-guieţe; dovleac; bostan. 2) depr. Cap de om; tigvă. /<lat. cucurbitaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcurcubétă (curcubéte), s.f. – 1. Dovleac (Cucurbita pepo). – 2. Plantă (Aristolochia clematitis). – 3. Dovleac uscat. – 4. Cap, dovleac, ţeastă. 5. Varietate de pere. – var. cucurbe(a)tă, curcube(a)tă. Mr. curcubetă. lat. cucurbĭta (Puşcariu 426; Candrea-Dens., 420; REW 2367; DAR); cf. it. corbezza (‹ *cucurbitea). – Der. cucurbeţică (var. cucurbeţea), s.f. (nume dat mai multor plante, Bryonia alba, Bryonia dioica, Coccinia indica, Aristolochia clematitis).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.