- tigvă
- TÍGVĂ, tigve, s.f. 1. (pop.) Craniu, ţeastă; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Plantă erbacee agăţătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase şi gălbui; tâlv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas făcut din fructul uscat de tigvă (2). ♢ expr. Cap de tigvă = om prost. [var.: (reg.) tívgă s.f.] – Din bg., scr. tikva.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TÍGVĂ s. 1. (bot.; Lagenaria gourda) tărtăcuţă, tâlv, (reg.) bostănel, cătrună, ciugai, curcubetă, lupoaie, sămânţar, sărăboi, troacă. 2. (bot.; Lagenaria vulgaris) (reg.) curcubetă. 3. tâlv, (Olt.) troacă. (Ţine apă în tigvă.) 4. v. craniu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTÍGVĂ s. v. cap, creastă, creştet, culme, pisc, vârf.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetígvă s. f., g.-d. art. tígvei; pl. tígveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÍGV//Ă tigvăe f. pop. 1) Totalitate a oaselor capului; craniu; ţeastă; scăfârlie. 2) pop. Cap al omului. ♢ Cap de tigvă om mărginit. 3) Plantă erbacee agăţătoare cu tulpina culcată, cu frunze dinţate şi cu fructe gălbui, bombate la capăt şi alungite spre coadă; tătarcă. 4) Vas făcut din fructul uscat şi scobit al acestei plante, folosit pentru a bea; tătarcă. /<bulg., sb. tikvaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtígvă (-ve), s.f. – Dovleac, bostan (Lagenaria vulgaris). – 2. Vas făcut dintr-un bostan gol. – 3. Bidon, ploscă. – 4. Cap, devlă. – 5. Hîrcă, craniu. – var. tidvă, titvă, tivgă, tivdă, tiugă. sl. tyky "tigvă" (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 409; Tiktin; Iordan, BL, VIII, 123; Petrovici, Dacor., X, 35), cf. sl. tykvi, bg., sb. tikva, pol. tykwa, rus. tykva (Vasmer, III, 160). Tigvă şi tivgă circulă în principal în Munt., tidvă şi tidvá în Mold., tiugă în Olt. De la această ultimă var. ar putea fi un dublet teucă (var. teică), s.f. (vas de lemn, ciutură; albie, canal; canal mic la moara de făină), insuficient explicat de Tiktin (de la tei), de Diculescu, Elementele, 468 (din gr. τεῦχος "instrument, covată") şi de Scriban (din tc. tekne); cf. teaucă, s.f. (cotei; vorbăreţ), explicabil semantic plecînd de la zgomotul produs de apa morii sau mai precis de titirezul ei. Nu este clară legătura cu treucă, var. de la teucă?Trimis de blaurb, 10.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.