- culoare
- CULOÁRE, culori, s.f. 1. Totalitatea radiaţiilor de lumină de diferite frecvenţe pe care le reflectă corpurile şi care creează asupra retinei o impresie specifică; aspectul colorat al corpurilor. ♢ Culoare caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre infraroşu). Culoare rece = culoare aflată în cea de a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet). Culoare fundamentală = fiecare dintre culorile (roşu, galben şi albastru) care nu pot fi obţinute prin amestecul altor culori. ♢ loc. adj. (Despre oameni) De culoare = care are pigmentaţie neagră, galbenă etc. ♢ expr. A avea culoare = a avea obrajii rumeni, arăta bine. A-şi pierde culoarea = a) (despre faţa omului) a deveni palid; b) (despre ţesuturi) a se decolora. 2. fig. Fel de a descrie sau de a prezenta pe cineva sau ceva. ♢ Culoare locală = trăsăturile caracteristice ale unei ţări, ale unei epoci etc., redate într-o operă literară, artistică. Culoare istorică = evocare a unei epoci istorice prin ceea ce are ea mai caracteristic. Culoare politică = apartenenţă la un partid politic. 3. Substanţă întrebuinţată pentru a vopsi, a picta etc., materie colorantă. 4. Fiecare dintre cele patru categorii în care se împart cărţile de joc după culoare (1) şi forma punctelor. [var.: coloáre s.f.] – Din lat. color, -oris, fr. couleur.Trimis de RACAI, 28.11.2007. Sursa: DEX '98CULOÁRE s. 1. v. vopsea. 2. (rar) maslă. (culoare la jocul de cărţi.)Trimis de siveco, 24.03.2009. Sursa: Sinonimeculoáre s. f., g.-d. art. culórii; pl. culóriTrimis de siveco, 02.02.2009. Sursa: Dicţionar ortograficCUL//OÁRE culoareóri f. 1) Totalitate a radiaţiilor luminoase de diferite frecvenţe, pe care le reflectă corpurile şi care creează asupra ochiului o senzaţie vizuală specifică. ♢ De culoare care aparţine rasei negre sau galbene. 2) Substanţă folosită în arta vopsitului sau în pictură; colorant. 3) Fiecare dintre cele patru categorii în care se împart cărţile de joc. [G.-D. culorii; Sil. -loa-re] /<lat. color, culoareoris, fr. couleurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCULOÁRE s.f. 1. Senzaţie, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiaţiile luminoase de diferite frecvenţe; (curent) aspectul colorat al corpurilor; faţă. ♢ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentaţia neagră, galbenă etc. ♦ (fig.) Opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. Nuanţă, ton. ♦ Fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♢ Culoare locală = reproducere exactă a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei ţări, ale unei epoci etc. 3. Materie, substanţă colorantă; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărţilor de joc (pică, treflă, carou şi cupă). [pron. cu-loa-, var. coloare s.f. / < lat. color, cf. fr. couleur].Trimis de LauraGellner, 28.03.2006. Sursa: DNCULOÁRE s. f. 1. senzaţie, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiaţiile luminoase de diferite frecvenţe; aspectul colorat al corpurilor. o culoare caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre infraroşu). culoare rece – culoare din cea de-a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet); culoare fundamentală = fiecare dintre culorile (roşu, galben, albastru) care nu pot fi obţinute prin amestecul altor culori; de culoare = (despre oameni) cu pigmentaţie neagră, galbenă etc. ♢ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanţă, ton. ♢ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. o culoare locală = reproducere exactă, într-o operă literară, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei ţări, epoci etc. 3. materie, substanţă colorantă; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărţilor de joc (pică, treflă, caro şi cupă). (< fr. couleur, lat. color)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
