- blond
- BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr şi cu ten de culoare deschisă; bălan. ♢ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond.Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX '98Blond ≠ brun, brunet, oacheşTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeBLOND adj. bălai, bălan, galben, (pop.) gălbior, (înv. şi reg.) plăviţ, (reg.) plăvai, plăvan, plăviu, (Ban.) băl. (Cu părul blond.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeblond adj. m., s. m., pl. blonzi; (persoană, dantelă) f. sg. blóndă, pl. blóndeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBLON//D blonddă (blondzi, blondde) 1) (despre păr, ten) Care este de culoare deschisă; gălbui; bălai. 3) şi substantival (despre persoane) Care are părul şi tenul de culoare deschisă. ♢ Bere blonddă bere de culoare deschisă, gălbuie. /<fr. blondTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBLOND, -Ă adj. (Despre păr, ten etc.) Deschis la culoare, gălbui, bălai. ♢ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. // s.m. şi f. Om cu părul, cu tenul blond. [< fr. blond].Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DNblond (blóndă), adj. – Bălai, cu părul auriu. fr. blond. – der. blondă, s.f. (înv., dantelă de mătase); blondin, adj. (blond), folosit în poezia romantică şi format pe baza it. biondino, fr. blondin.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERBLOND, -Ă I. adj. (despre păr, ten) deschis la culoare, gălbui, bălai. ♦ bere blondă = bere de culoare deschisă. II. s. m. f. bărbat, femeie cu părul, cu tenul blond; blondin(ă). (< fr. blond)Trimis de raduborza, 25.11.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.