zăcea — ZĂCEÁ, zac, vb. II. intranz. 1. A sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupaţie, din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborât. Copacii zac la pământ. 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort,… … Dicționar Român
ridica — RIDICÁ, ridíc, vb. I. I. tranz. 1. A lua de jos şi a duce în sus (susţinând cu forţa braţelor, cu spatele etc.); a sălta. ♢ expr. A ridica mănuşa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A… … Dicționar Român
răsturnat — RĂSTURNÁT, Ă, răsturnaţi, te, adj. Care se află cu susul în jos, invers decât este normal. ♦ Culcat, doborât. ♦ Culcat pe spate în mod neglijent într un scaun, fotoliu etc. – v. răsturna. Trimis de LauraGellner, 11.12.2008. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
cuib — CUIB, cuiburi, s.n. 1. Culcuş făcut de păsări, de unele mamifere etc. pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci şi a scoate pui. 2. fig. Locuinţă, sălaş; reşedinţă. 3. fig. (peior.; urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se ticluieşte … Dicționar Român
culca — CULCÁ, culc, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) întinde, a (se) aşeza în poziţie orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). ♢ expr. (refl.) A se culca pe o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de… … Dicționar Român
culcare — CULCÁRE, culcări, s.f. Acţiunea de a (se) culca; culcat. 1. Aşezare în poziţie orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjecţie) Întindere la pământ a soldaţilor, la un ordin dat. – … Dicționar Român
lungit — LUNGÍT, Ă, lungiţi, te, adj. (Despre fiinţe) Culcat, întins. ♦ (Despre obiecte) Alungit, prelung. – v. lungi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LUNGÍT adj. v. culcat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime lungít adj … Dicționar Român
pat — PAT1, paturi, s.n. 1. Mobilă de lemn sau de metal, prevăzută de obicei cu somieră sau cu saltea; p. ext. mobila împreună cu lenjeria, cu aşternutul respectiv; aşternut, culcuş: crivat. ♢ expr. A face patul = a) a pune aşternutul pe pat pentru… … Dicționar Român
pologit — POLOGÍT s.n. (pop.) Faptul de a pologi. – v. pologi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 POLOGÍT adj. v. culcat, doborât, tăvălit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pologít s. n … Dicționar Român
prostrat — PROSTRÁT, Ă, prostraţi, te, adj. (Rar) 1. (Despre tulpinile plantelor) Care creşte culcat la pământ. 2. fig. Lipsit de energie morală. – Din lat. prostratus, fr. prostré. Trimis de ana zecheru, 21.04.2004. Sursa: DEX 98 prostrát adj. m., pl … Dicționar Român
