cucuiat

cucuiat: CUCUIÁT, -Ă, cucuiaţi, -te, adj. (reg.) 1. (Despre păsări) Moţat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. 2. (Despre oameni) Cocoţat pe ceva. [pr.: -cu-iat] – Cucui + suf. -at.

Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CUCUIÁT adj. v. moţat.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cucuiát adj. m., pl. cucuiáţi; f. sg. cucuiátă, pl. cucuiáte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CUCUIÁ//T cucuiattă (cucuiatţi, cucuiatte) 1) (despre păsări) Care are un moţ în vârful capului; moţat. 2) (despre animale cornute tinere) Cărora încep să le răsară coarnele. [Sil. -cu-iat] /cucui + suf. cucuiatat

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

ciubat — ciubát, ă, adj. (reg.) cucuiat. Trimis de blaurb, 12.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
cucui — CUCÚI, cucuie, s.n. 1. Umflătură la cap provocată de lovirea cu un corp tare. 2. (reg.) Moţ de pene la capul păsărilor. – lat. *cucullius (= cucullus). Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CUCÚI s. (med.) (Transilv.) coc, cocoş, modâlcă … Dicționar Român
moţat — MOŢÁT, Ă, moţaţi, te, adj. 1. (Despre oameni şi animale) Care poartă moţ1 (1), cu moţ. ♦ fig. Care caută să iasă în evidenţă, care se crede superior; îndrăzneţ, cu gura mare. 2. Cu vârf ascuţit, ţuguiat. – v. moţa. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias