cucui

CUCÚI, cucuie, s.n. 1. Umflătură la cap provocată de lovirea cu un corp tare. 2. (reg.) Moţ de pene la capul păsărilor. – lat. *cucullius (= cucullus).

Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CUCÚI s. (med.) (Transilv.) coc, cocoş, modâlcă. (S-a lovit şi a făcut un cucui la cap.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



CUCÚI s. v. coc, moţ.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cucúi s. n., pl. cucúie

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CUCÚ//I cucuiie n. 1) Umflătură care iese pe cap provocată de o lovitură. 2) Moţ de pene pe capul unor păsări. [Sil. -cui] /<lat. cucullius

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A CUCUÍ cúcuie intranz. (despre cuci) A scoate sunete înfundate, scurte şi repetate; a face "cu-cu" [Sil. -cu-i] /Din cuc

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cucúi (cucúie), s.n. – 1. Moţ de pene la păsări. – 2. Vîrf, culme, apogeu. – 3. Culme, creastă. – 4. Umflătură, protuberanţă. – 5. Umflătură la cap provocată de lovirea cu un corp tare. – Mr. cucul’u, megl. cucul’. lat. *cucullium, în loc de cucullus (Candrea-Dens., 419; Pascu, I, 71), cf. ngr. ϰουϰούλιον (de unde sl. kukuli, rom. cuculiu, s.n., înv., potcap caracteristic călugărilor ortodocşi, sec. XVII, cf. culion), › alb. kukül’ "glugă". cf. şi calabr. cuccua "tumoare, băşică", calabr. kukuggyata "ciocîrlie", nume datorat moţului. Der. susţinută de Puşcariu, Dacor., IX, 440 şi DAR, din lat. coccum "boabă", cu suf. -ui, este de nesusţinut, atît din cauza dificultăţii de a explica semantic primele sensuri ale cuvîntului rom., cît şi a rezultatului din dialecte. Din gr. ϰουϰούλιον "pustulă", după Roesler 571; anterior indoeurop., după Lahovary 323. Este cuvînt general cunoscut; însă în vest se foloseşte adesea cu sensul de "cocoş" (ALR, I, 6). Der. cucuia, vb. refl. (a se umfla, a face cucuie; despre păsări, a se duce la culcare, a se cocoţa, a se sui; a se găti, a se dichisi); cucuiat, adj. (moţat; care are cucuie; cocoţat; deosebit, ieşit din comun); cuculei, s.n. (culme, înălţime). sb. kukulj "glugă" nu provine din rom., cum credea Candrea, Elemente, 407, ci din mag.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER