Dicționar Român. 2013.
cocoţa — COCOŢÁ, cocóţ, vb. I. tranz. şi refl. A (se) urca pe ceva, a (se) aşeza pe un loc mai ridicat. ♦ fig. A promova într un post sau la o situaţie nemeritată. [prez. ind. şi: cocoţez] – et. nec. Trimis de hai, 22.06.2004. Sursa: DEX 98 COCOŢÁ vb … Dicționar Român
cucui — CUCÚI, cucuie, s.n. 1. Umflătură la cap provocată de lovirea cu un corp tare. 2. (reg.) Moţ de pene la capul păsărilor. – lat. *cucullius (= cucullus). Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CUCÚI s. (med.) (Transilv.) coc, cocoş, modâlcă … Dicționar Român
cucuiat — CUCUIÁT, Ă, cucuiaţi, te, adj. (reg.) 1. (Despre păsări) Moţat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să i crească coarnele. 2. (Despre oameni) Cocoţat pe ceva. [pr.: cu iat] – Cucui + suf. at. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
căţăra — CĂŢĂRÁ, cáţăr, vb. I. refl. A se sui, agăţându se pe un loc înalt (şi abrupt); a aburca. ♦ (Despre plante) A se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc. [var.: (reg.) acăţărá vb. I] – cf. a c ă ţ a. Trimis de valeriu, 06.12.2004.… … Dicționar Român
