- cocoţa
- COCOŢÁ, cocóţ, vb. I. tranz. şi refl. A (se) urca pe ceva, a (se) aşeza pe un loc mai ridicat. ♦ fig. A promova într-un post sau la o situaţie nemeritată. [prez. ind. şi: cocoţez] – et. nec.Trimis de hai, 22.06.2004. Sursa: DEX '98COCOŢÁ vb. v. căţăra.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecocoţá vb., ind. prez. 1 sg. cocóţ, 3 sg. şi pl. cocoáţăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE COCOŢÁ mă cocoţ intranz. 1) A se urca pe un loc (mai) înalt. 2) A avansa într-un post sau la o situaţie fără a merita. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcocoţá (-ţéz, -át), vb. – A se urca, a se aşeza pe un loc mai ridicat. – var. cucuţa, gogoţa. Probabil der. de la rădăcina expresivă coc, cf. cucă "culme, vîrf", cucuia "a se urca" (Puşcariu 424). Este puţin probabilă legătura cu cocoş pe care o propun Cihac, II, 67 şi Tiktin. După Giuglea, Dacor., I, 495, din lat. cucutium; mai tîrziu, Giuglea, Dacor., IV, 1554, a propus un lat. *concaptiāre, de asemenea dificil.Trimis de blaurb, 12.05.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.