craniu

craniu
CRÁNIU, cranii, s.n. Ansamblul oaselor scheletului capului care adăposteşte creierul la vertebrate; ţeastă. ♦ Cap descărnat de om mort; hârcă. – Din lat. cranium. cf. fr. c r â n e .
Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98

CRÁNIU s. (anat.) căpăţână, hârcă, scăfârlie, tigvă, ţeastă, cutie craniană, (pop. şi fam.) devlă, (înv. şi reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvăţână. (craniu unui mort deshumat.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

crániu s. n. [-niu pron. -niu], art. crániul; pl. cránii, art. crániile (sil. -ni-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CRÁNI//U craniui n. (la om şi la animalele vertebrate) 1) Ansamblu de oase ale capului; ţeastă. 2) Schelet al capului descărnat. /<lat. cranium, fr. crâne
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CRÁNIU s.n. (med.) Scheletul osos al capului; (pop.) ţeastă. [pron. -niu. / < lat. cranium, gr. kranion, cf. fr. crâne].
Trimis de LauraGellner, 23.04.2006. Sursa: DN

CRÁNIU s. n. scheletul, sistemul osos al capului. (< lat. cranium, gr. kranion, după fr. crâne)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • crániu — s. n. [ niu pron. nìu], art. crániul; pl. cránii, art. crániile (sil. ni i ) …   Romanian orthography

  • cranian — CRANIÁN, Ă, cranieni, e, adj. Care ţine de craniu, privitor la craniu. [pr.: ni an] – Din fr. crânien. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  cranián adj. m. (sil. ni an), pl. craniéni (sil. ni eni); f …   Dicționar Român

  • ţeastă — ŢEÁSTĂ, ţeste, s.f. (pop.) 1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; p. ext. cap1. 2. Carapace. – lat. testa. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98  ŢEÁSTĂ s. v. craniu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • căpăţână — CĂPĂŢẤNĂ, căpăţâni, s.f. 1. Cap de animal mort sau tăiat pentru consum. 2. Cap de om mort desprins de trup; craniu. ♦ (ir.) Cap (mare) de om. 3. Parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor. Căpăţână de varză …   Dicționar Român

  • tigvă — TÍGVĂ, tigve, s.f. 1. (pop.) Craniu, ţeastă; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Plantă erbacee agăţătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate… …   Dicționar Român

  • condrocraniu — condrocrániu s. n. (sil. cra ) [ niu pron. nĩu], art. condrocrániul Trimis de siveco, 18.12.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CONDROCRÁNIU s.n. (biol.) Craniu cartilaginos al embrionului. [pron. niu. / < fr. chondrocranium …   Dicționar Român

  • craniate — CRANIÁTE s.n.pl. (zool.) Subîncrengătură de animale vertebrate prevăzute cu craniu; (la sg.) animal din această subîncrengătură. [sg. craniat. / cf. gr. kranion – craniu]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  CRANIÁTE s. n …   Dicționar Român

  • cutie — CUTÍE, cutii, s.f. 1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc. în formă de cub, de paralelipiped etc., gol în interior, în care se păstrează sau care protejează diverse lucruri. ♢ expr. (Scos) ca din cutie = foarte îngrijit îmbrăcat sau prezentat …   Dicționar Român

  • endocraniu — ENDOCRÁNIU, endocranii, s.n. Faţa internă a cutiei craniene. – Din fr. endocrâne (după craniu). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  endocrániu s. n. (sil. cra ) → craniu Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • hârcă — HÂRCĂ, hârci, s.f. 1. Craniu (de mort); ţeastă. 2. Epitet depreciativ dat unei femei bătrâne, urâte şi rele. – Din ucr. hyrka. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HÂRCĂ s. (anat.) v. craniu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”