- ţeastă
- ŢEÁSTĂ, ţeste, s.f. (pop.) 1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; p. ext. cap1. 2. Carapace. – lat. testa.Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX '98ŢEÁSTĂ s. v. craniu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeŢEÁSTĂ s. v. carapace, ţest.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeţeástă s. f., g.-d. art. ţéstei; pl. ţésteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŢEÁSTĂ ţéste f. pop. 1) (la om şi la animalele vertebrate) Totalitate a oaselor capului; craniu. 2) (la broaştele-ţestoase, raci etc.). Înveliş tare format din tegumente osoase, care protejează corpul; carapace; ţest. [G.-D. ţestei] /<lat. testaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXţeástă (-éste), s.f. – 1. Hîrcă, craniu. – 2. Carapace. lat. tĕsta (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tête. Tiktin se îndoieşte că ar fi moştenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulaţia lui este în prezent redusă (ALR, I, 7). S-a păstrat mai bine sub forma ţest, s.n. (înv., craniu; înv., carapace; înv., capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ţine cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. tĕstum (Puşcariu, 1728; REW 8686), cf. mr. ţest, megl. ţost. – Der. ţestos, adj. (care are carapace, încăpăţînat, îndărătnic).Trimis de blaurb, 02.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.