scãfârlíe — s. f., art. scãfârlía, g. d. art. scãfârlíei; pl. scãfârlíi, art. scãfârlíile … Romanian orthography
calotă — CALÓTĂ, calote, s.f. 1. Fiecare dintre cele două părţi obţinute prin tăierea unei sfere cu un plan. 2. Boltă a cărei suprafaţă interioară are, în secţiune, forma unui semicerc. 3. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere internă; p.… … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
craniu — CRÁNIU, cranii, s.n. Ansamblul oaselor scheletului capului care adăposteşte creierul la vertebrate; ţeastă. ♦ Cap descărnat de om mort; hârcă. – Din lat. cranium. cf. fr. c r â n e . Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 CRÁNIU s.… … Dicționar Român
creştet — CRÉŞTET, creştete, s.n. 1. Vârful capului; sinciput. ♢ expr. Din (sau de la creştet) până în tălpi sau din tălpi până în creştet = de sus până jos, în întregime, peste tot trupul. ♦ Părul (din vârful) capului. ♦ (Rar) Căpătâi. 2. Vârf, culme,… … Dicționar Român
devlă — DÉVLĂ, devle, s.f. (fam.) Ţeasta capului; căpăţână; p. ext. cap (considerat de obicei ca sediu al inteligenţei). – et. nec. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DÉVLĂ s. v. cap, căpăţână, craniu, cutie cra niană, hârcă, scăfârlie,… … Dicționar Român
glavă — GLÁVĂ, gláve, s.f. 1. (peior.) Cap, căpăţână, bostan. 2. (înv.) Capitol. (din sl. glava; cf. bg., sb. glavă, pol. glowa, rus. golova, ngr. γκλάβα = încăpăţânat) … Dicționar Român
glăvăţână — GLĂVĂŢẤNĂ, glăvăţấni, s.f. Persoană încăpăţânată. (din glavă, prin încrucişare cu căpăţână; cf. bg. glavetina) Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DER GLĂVĂŢÂNĂ s. v. căpăţână, craniu, cutie cra niană, hârcă, scăfârlie, tigvă, ţeastă. Trimis de… … Dicționar Român
parietal — PARIETÁL, Ă, parietali, e, adj., s.f. 1. adj. Care se referă la peretele unei cavităţi a organismului, care aparţine acestui perete. Pleură parietală ♢ Os parietal (şi substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează… … Dicționar Român
potir — POTÍR, potire, s.n. 1. Cupă de metal (preţios) cu gura largă (şi cu marginile răsfrânte); p. ext. conţinutul acestei cupe. ♦ spec. Pahar de aur sau de argint, cu picior, în care se păstrează cuminecătura la biserică. 2. p. anal. Parte a unei… … Dicționar Român
