- glavă
- GLÁVĂ, gláve, s.f. 1. (peior.) Cap, căpăţână, bostan. 2. (înv.) Capitol. (din sl. glava; cf. bg., sb. glavă, pol. glowa, rus. golova, ngr. γκλάβα = încăpăţânat)Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DERGLÁVĂ s. v. cap, capitol, căpăţână, craniu, cutie craniană, hârcă, scăfârlíe, tigvă, ţeastă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeglávă (-ve), s.f. – 1. Cap. – 2. (înv.) Capitol. sl. glava (Cihac, II, 121; Conev 87), cf. bg., sb. glavă, pol. glowa, rus. golova, ngr. γϰλάβα "căpăţînă". Primul sens are totdeauna o nuanţă depreciativă. Din sb. pare a proveni glag, s.n. (Banat, colţ), prin intermediul unei asimilări. – Der. glăvăţînă, s.f. (căpăţînă, dovleac), prin încrucişare cu căpăţînă, cf. bg. glavetina; glovoţ, s.n. (căpăţînă); glarhnică, s.f. (şervet răsucit în formă de colac pe care se aşază greutatea purtată pe cap), din sl. glavnikŭ "de cap"; glaviznă, s.f. (înv., capitol), din sl. glavizna, împrumut literar. cf. sglăvoc.Trimis de blaurb, 26.10.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.