- cotrobăi
- COTROBĂÍ, cotrobăiésc, vb. IV. intranz. A căuta cu de-amănuntul răvăşind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi. – et. nec.Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98COTROBĂÍ vb. v. căuta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecotrobăí vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cotrobăiésc, imperf. 3 sg. cotrobăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cotrobăiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA COTROBĂ//Í cotrobăiiésc intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a scotoci; a scociorî; a scormoni. [Sil. -bă-i] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcotrobăí (-ăésc, -ít), vb. – A căuta, a scociorî, a scormoni. Creaţie expresivă, după cum rezultă din terminaţia -ăi, şi din cuvintele care înseamnă "a iscodi, a scormoni" şi care aparţin aceleiaşi familie: cociobăi, cotori, cotoroi, cotroci, cotroşi, co(r)torosi, (Trans.) cutrului, cutruzui. Pentru mecanismul expresiv, cf. ngr. ϰουτρουβαλίζω "a răsturna". După Cihac, II, 494 şi Scriban, din mag. kótorogni "a greşi"; după DAR, de la cotrov "ascunzătoare", care pare a fi una din multele var de la cotlon, cf. rut. kotlon "căutare". Der. cotrobăială, s.f. (căutare); cot(r)ohaliţă, s.f. (vagabond; femeie stricată), pe care DAR îl pune în legătură cu mag. kotorojni "a greşi"; cotromenţe, s.f. pl. (harababură; talmeş-balmeş); catrafuse, s.f. pl. (harababură; calabalîc, boarfe), a cărui der. este la fel de neclară ca şi cea a cuvintelor anterioare (după Cihac, II, 488, din mag. kateputa "bagaj"; Scriban pare a indica o origine expresivă).Trimis de blaurb, 12.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.