- cotoc
- COTÓC, cotoci, s.m. (pop.) Cotoi. – cf. c o t o i .Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98COTÓC s. v. fofează.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCOTÓC s. v. cotoi, motan, pisoi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecotóc (zool., bot.) s. m., pl. cotóciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcotóc (instrument) s. n., pl. cotoáceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcotóc (-ci), s.m. – 1. Pisoi. – 2. La car, talpă. – 3. La războiul de ţesut, traversa de piept. – 4. La roabă, mîner. – 5. Inflorescenţa unor copaci, cum sînt salcia sau plopul. sl. kotŭka "pisică" (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 77), sau mai probabil din sl. kotŭ "pisică"; cu suf. -oc. Cu alt suf. s-a format cotoi, s.m. (motan; traversă; mîner de ferăstrău; arg., crai), cuvînt mai folosit decît cel anterior (după Puşcariu, Dacor., III, 1091; DAR; şi Puşcariu, Lr., 281, de la *cătoi › lat. cattus, cu influenţa sl.). – Der. cotoci (var. cotîrci, cotoi), vb. (a se aduna la un loc pisicile). Pare a fi acelaşi cuvînt ca cotoi, s.n. (pulpă; picior de pasăre; os), pe care DAR îl consideră în legătură cu cot, "articulaţie care uneşte braţul cu antebraţul", şi Scriban cu cotonog, dar care poate reprezenta şi aceeaşi trecere semantică de la lat. musculus › mus; de aici cotolan, s.n. (ştiulete de porumb); cotoier, s.m. (Olt., la nunţile ţărăneşti, persoană însărcinată cu organizarea ospăţului). Cotoşman, s.m. (motan, cotoi; picior de pasăre) este un der. de la cotoc, sau mai curînd de la pl. cotoci, cu suf. expresiv -man (Cihac, II, 77; DAR; Skok 66), şi încrucişat cu contuş, cf. aici.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.