- fuscel
- FUSCÉL, fuscei, s.m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de ţesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [var.: fuşcél, fuştél s.m.] – lat. *fusticellus (< fustis, "băţ, ţăruş").Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FUSCÉL s. (tehn.) 1. spiţă, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (fuscel al unei scări de lemn.) 2. vergea, (reg.) joardă. (fuscel la războiul de ţesut.) 3. (prin Transilv.) şiştoare. (fuscel la loitre.)Trimis de siveco, 23.08.2005. Sursa: SinonimeFUSCÉL s. v. bâtă, ciomag, cotoc, fofează, măciucă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefuscél s. m., pl. fuscéiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFUSCÉ//L fusceli m. 1) Fiecare dintre barele orizontale ale unei scări de lemn. 2) Vergea de lemn având diferite întrebuinţări. /<lat. fusticellusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfuscél (fuscéi), s.m. – 1. Vergea, nuia. – 2. Treaptă de scară. – 3. Vergea în general (la greblă, la loitra carului, la maşina de urzit). – 4. Tulpina de ceapă. – 5. Par, prăjină. – var. fuşcel, fuştel, fuştei. lat. *fustĭcĕllus, dim. de la fustis (Candrea-Dens., 706; cf. Puşcariu 691; REW 3618; DAR). Fuşoi, s.m. (tulpină) este rezultatul unei reduceri de la *fuscioi, ca fuşeu, s.m. (şipcă, stinghie), de la *fusceu. Fîştiu, s.m. (tulpina de usturoi), pus în legătură de DAR cu fuşte, este o var. contaminată de încrucişarea cu fîş. Der. foşălui, vb. (Bucov., a scărmăna lîna), probabil în loc de *fuscelui "a trece lîna printre dinţii (fuscei) dărăcitorului"; foşălău, s.n. (Bucov., dărăcitor). – Din rom. provine mag. fustély (Candrea, Elemente, 404). cf. fuşte.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.