- copac
- COPÁC, copaci, s.m. Plantă cu trunchiul lemnos şi înalt, ale cărei crengi se ramifică la o distanţă oarecare de sol, formând o coroană; arbore, pom. [var.: (reg.) copáci s.m.] – cf. alb. k o p a č.Trimis de cata, 24.03.2009. Sursa: DEX '98COPÁC s. v. arbore.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecopác s. m., pl. copáciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOPÁ//C copacci m. Plantă lemnoasă cu tulpina înaltă şi coroana formată din crengi; arbore. /cuv. autoht.Trimis de siveco, 28.12.2007. Sursa: NODEXcopác (copáci), s.m. – Arbore. – var. (înv.) copaci. Mr., megl. cupaci, istr. copaţ "desiş, hăţiş". Origine îndoielnică. Probabil în legătură cu cuvintele următoare, şi cu sl. kopati, kopajǫ, "a excava, a goli", cf. bg. kopačĭ "genist", calabr. copano "trunchi de copac gol pe dinăuntru". În acest caz, forma primitivă ar fi copaci, forma actuală fiind un sing. analogic; primul sens a fost probabil acela de "trunchi", ca în alb. kopač sau în calabr. Este poate vorba de radicalul lui kopati, cu suf. de folosire sau aptitudine -aci, ca în trăgaci, stîngaci, cîrmaci, etc., iar sensul său ar fi acela de "trunchi gol pe dinăuntru" sau de "trunchi de scobit, de făcut albii". Pentru relaţia semantică între noţiunea de "trunchi" şi de "golit", cf. şi cele două sensuri ale sp. tueco. În general se consideră că rom. este împrumut din alb. (Cihac, II, 716; Meyer 198; Philippide, II, 708; Pascu, II, 219; DAR); însă această soluţie este evident insuficientă. Alţii se gîndesc la o rădăcină autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10). – Der. copăcel, s.m. (arbust; balsamină, Impatiens balsamine); copăcărie, s.f. (arboret, crîng). Din rom. provin rut. kopač (Capidan, Raporturile, 526), mag. kopacs "tufiş" (Candrea, Elemente, 406; Edelspacher 17) şi probabil alb.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.