dialog — DIALÓG, dialoguri, s.n. 1. Convorbire între două persoane. ♦ (p. spec.) Convorbire (cu caracter oficial) care are loc între reprezentanţii a două părţi, a două ţări etc. ♦ (p. spec.) Formă de convorbire între două personaje, în care sunt scrise… … Dicționar Român
interviu — INTERVÍU, interviuri, s.n. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. şi un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalităţii în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în… … Dicționar Român
colocviu — COLÓCVIU, colocvii, s.n. Convorbire, discuţie (pe o temă dată). ♦ Formă de control al cunoştinţelor dobândite de studenţi, care constă în discuţii, lucrări de laborator, lucrări practice. – Din lat. colloquium. Trimis de IoanSoleriu, 14.11.2005.… … Dicționar Român
discuţie — DISCÚŢIE, discuţii, s.f. 1. Schimb de păreri, de vederi; convorbire, conversaţie. ♦ Conversaţie animată în contradictoriu; controversă, dispută; ceartă. ♢ loc. adv. Fără discuţie = fără îndoială; neîndoios, indiscutabil. ♢ expr. Nu (mai) încape… … Dicționar Român
conversaţie — CONVERSÁŢIE, conversaţii, s.f. Discuţie, convorbire. ♦ (Rar) Fel de a vorbi, de a discuta. [var.: (înv.) conversaţiúne s.f.] – Din fr. conversation, lat. conversatio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 CONVERSÁŢIE s. v.… … Dicționar Român
conferinţă — CONFERÍNŢĂ, conferinţe, s.f. 1. Expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei, politicii etc., cu intenţia de a informa, de a instrui, de a omagia etc. 2. Reuniune a reprezentanţilor unor state, ai unor organizaţii… … Dicționar Român
telefonic — TELEFÓNIC, Ă, telefonici, ce, adj. Care aparţine telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefonie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ♢ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înştiinţat că la o anumită oră va fi … Dicționar Român
vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… … Dicționar Român
adiţională — *adiţionálă (convorbire) ( ţi o ) s. f., g. d. art. adiţionálei; pl. adiţionále Trimis de CristinaDianaN, 04.06.2007. Sursa: DOOM 2 adiţională, adiţionale s.f. convorbire telefonică neinclusă în numărul de impulsuri stipulat de furnizorii de… … Dicționar Român
interlocuţiune — INTERLOCUŢIÚNE, interlocuţiuni, s.f. (jur.) Hotărâre judecătorească care precedă sentinţa finală a unui proces. [var.: interlocúţie s.f.] – Din fr. interlocution. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 interlocuţiúne s. f., pl.… … Dicționar Român
