- colocviu
- COLÓCVIU, colocvii, s.n. Convorbire, discuţie (pe o temă dată). ♦ Formă de control al cunoştinţelor dobândite de studenţi, care constă în discuţii, lucrări de laborator, lucrări practice. – Din lat. colloquium.Trimis de IoanSoleriu, 14.11.2005. Sursa: DEX '98COLÓCVIU s. v. conversaţie, convorbire, dialog, discuţie.Trimis de siveco, 14.01.2008. Sursa: Sinonimecolócviu s. n. [-viu pron. -vĩu], art. colócviul; pl. colócvii, art. colócviile (sil. -vi-i-)Trimis de siveco, 18.12.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOLÓCVI//U colocviui n. 1) Discuţie pe o temă ştiinţifică. 2) Formă de verificare a cunoştinţelor acceptată mai ales în instituţiile de învăţământ superior, constând în discuţii, lucrări practice sau lucrări de laborator. [Sil. -viu] /<lat. colloquiumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOLÓCVIU s. n. 1. convorbire, discuţie (ştiinţifică); simpozion. 2. formă de examinare a cunoştinţelor prin discuţii între profesori şi studenţi, elevi etc. (<lat. colloquium)Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDNCOLÓCVIU s.n. 1. Convorbire, discuţie (ştiinţifică). 2. Examinare, control al cunoştinţelor care se face pe calea unor discuţii între profesori şi studenţi, elevi etc. [pron. -viu. / < lat. colloquium – convorbire].Trimis de LauraGellner, 28.03.2006. Sursa: DNcolócviu (colócvii), s.n. – Conversaţie, discuţie, taifas. lat. colloquium (sec. XIX0.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.