contraface

contraface
CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire).
Trimis de IoanSoleriu, 12.06.2004. Sursa: DEX '98

CONTRAFÁCE vb. 1. v. falsifica. 2. v. denatura. 3. a falsifica, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a preface. (contraface băutura.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

contrafáce vb. → face
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

A CONTRAFÁCE contrafác tranz. (acte, adevăruri, obiecte de preţ etc.) A denatura în mod intenţionat, prezentând ca fiind autentic; a falsifica. /contra- + a face
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONTRAFÁCE vb. III. tr. A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitaţie; a falsifica. [P.i. contrafác. / < contra- + face, după fr. contrefaire].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

contrafáce (contrafác, contrafăcút), vb. – A falsifica, a imita. De la face, după modelul fr. contrefaire.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

CONTRAFÁCE vb. tr. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după fr. contrefaire)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • contrafáce — vb., ind. prez. 1 sg. contrafác, 1 pl. contrafácem, 2 pl. contrafáceţi …   Romanian orthography

  • falsifica — FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. tranz. 1. A alcătui, a confecţiona un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înşela; a plăsmui; a contraface. ♦ spec. (jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a… …   Dicționar Român

  • contrafacere — CONTRAFÁCERE, contrafaceri, s.f. Acţiunea de a contraface şi rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. – v. contraface. Trimis de IoanSoleriu, 12.06.2004. Sursa: DEX 98  CONTRAFÁCERE s. v. falsificare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • drege — DRÉGE, dreg, vb. III. (pop. şi fam.) 1. tranz. A repara (un obiect, un mecanism etc.) ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) întrema, a (se) îndrepta (de bine, de rău) după un accident, după o boală. ♢ expr. A şi drege glasul (sau vocea) = a tuşi uşor… …   Dicționar Român

  • truca — TRUCÁ, truchez, vb. I. tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer. Trimis de dante, 01.07.2004. Sursa: DEX 98  trucá vb., ind. prez. 1 sg. truchéz, 3 sg. şi …   Dicționar Român

  • contrafăcut — CONTRAFĂCÚT, Ă, contrafăcuţi, te, adj. Falsificat, reprodus fraudulos; artificial. – v. contraface. Trimis de IoanSoleriu, 12.06.2004. Sursa: DEX 98  Contrafăcut ≠ autentic, nefalsificat, necontrafăcut, veritabil Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

  • denatura — DENATURÁ, denaturez, vb. I. tranz. 1. A schimba (intenţionat) înţelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanţă străină, spre a l face impropriu scopurilor… …   Dicționar Român

  • face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… …   Dicționar Român

  • meşteşugi — MEŞTEŞUGÍ, meşteşugesc, vb. IV. tranz. (fam.) A efectua, a face un lucru (cu talent, cu pricepere). ♦ tranz. şi intranz. A unelti, a urzi, a plănui (împotriva cuiva). ♦ (Rar) A falsifica. – Din meşteşug. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • mistifica — MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. tranz. A induce în eroare; a înşela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare. Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX 98  MISTIFICÁ vb. v. denatura …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”