truca

TRUCÁ, truchez, vb. I. tranz. A folosi trucuri¹ sau trucaje. – Din fr. truquer.

Trimis de dante, 01.07.2004. Sursa: DEX '98



trucá vb., ind. prez. 1 sg. truchéz, 3 sg. şi pl. trucheáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A TRU//CÁ trucachéz tranz. 1) A înşela prin trucuri. 2) (în teatru şi în cinematografe) A modifica la înfăţişare (pentru a căpăta efectele dorite). /<fr. truquer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TRUCÁ vb. I. 1. tr. A interveni asupra a ceva modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcţionarea etc., mai ales pentru a-i înşela pe alţii. 2. tr. A modifica temporar aspectul, înfăţişarea pentru a crea o anumită aparenţă în teatru, cinema etc. 3. intr. A folosi trucuri (1); a contraface. [< fr. truquer].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



TRUCÁ vb. I. tr. 1. a modifica prin fraudă; a contraface, a falsifica. 2. a modifica temporar aspectul pentru a crea o anumită aparenţă în teatru, cinema etc. II. intr. a se folosi de trucuri¹ (1), de expediente. (< fr. truquer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN