- contingenţă
- CONTINGÉNŢĂ, contingenţe, s.f. Însuşirea de a fi contingent (II); relaţie între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare. – Din fr. contingence, lat. contingentia.Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CONTINGÉNŢĂ s. v. legătură, raport, relaţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecontingénţă s. f., g.-d. art. contingénţei; pl. contingénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONTINGÉNŢ//Ă contingenţăe f. Stare a elementelor contingente. /<fr. contingence, lat. contingentiaTrimis de siveco, 02.01.2005. Sursa: NODEXCONTINGÉNŢĂ s.f. Starea a ceea ce este contingent; atingere, raport, legătură exterioară. [cf. it. contingenza, fr. contingence].Trimis de LauraGellner, 15.04.2006. Sursa: DNCONTINGÉNŢĂ s. f. însuşirea de a fi contingent (1); relaţie între fenomene, evenimente contingente; întâmplare. (< fr. contingence, lat. contingentia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.