Dicționar Român. 2013.
contingenţă — CONTINGÉNŢĂ, contingenţe, s.f. Însuşirea de a fi contingent (II); relaţie între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare. – Din fr. contingence, lat. contingentia. Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
contingénţã — s. f., g. d. art. contingénţei; pl. contingénţe … Romanian orthography
genta — contingenta magenta régenta … Dictionnaire des rimes
contingentat — CONTINGENTÁ vb. tr. a stabili limitele cantitative ori valorice ale importului sau exportului. ♢ a limita. (< fr. contingenter) Trimis de raduborza, 21.03.2009. Sursa: MDN … Dicționar Român
contingentare — CONTINGENTÁRE s.f. Acţiunea de a contingenta. [< contingenta]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
anta — absenta agrémenta aimanta alimenta apparenta argumenta arpenta assermenta attenta attentât augmenta brillanta brocanta chanta charpenta cimenta commenta compartimenta complimenta contenta contingenta documenta décanta déchanta déplanta… … Dictionnaire des rimes
контингенција — (лат. contingenta) случајност, можност, евентуалност … Macedonian dictionary
contingént — I. adj. m., pl. contingénţi; f. sg. contingéntã, pl. contingénte II. s. n., pl. contingénte … Romanian orthography
contingent — CONTINGÉNT, contingente, s.n., adj. I. 1. s.n. Totalitatea cetăţenilor născuţi în acelaşi an şi luaţi în evidenţa comisariatelor militare; p. ext. anul recrutării; leat. 2. Grup de oameni având o compoziţie omogenă. 3. (înv.) Contribuţie. 4.… … Dicționar Român
legătură — LEGĂTÚRĂ, legături, s.f. I. 1. Legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă şi care permite de obicei transmiterea unor mişcări de la unul la celălalt; joncţiune. ♦ spec. Mod de împletire a firelor de urzeală … Dicționar Român
