- constrâns
- CONSTRẤNS, -Ă, constrânşi, -se, adj. Care este obligat, forţat, silit să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie. – v. constrânge.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
constrâns
Look at other dictionaries:
incoercibil — INCOERCÍBIL, Ă, incoercibili, e, adj. (livr.) Care nu poate fi constrâns. ♦ (fiz.) Care nu poate fi reţinut, comprimat într un recipient. [pr.: co er ] – Din fr. incoercible. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Incoercibil ≠ coercibil… … Dicționar Român
forţă — FÓRŢĂ, forţe, s.f. I. 1. Capacitate pe care o au fiinţele vii de a depune un efort, de a executa acţiuni fizice prin încordarea muşchilor; putere fizică, vigoare, tărie. ♢ Tur de forţă = acţiune greu de realizat, care cere multă putere fizică,… … Dicționar Român
obligat — OBLIGÁT, Ă, obligaţi, te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este îndatorat sau recunoscător cuiva pentru un serviciu făcut. 2. (Rar) Care nu poate lipsi; obligatoriu. 3. Care este constrâns, silit să facă un anumit lucru. – v. obliga. Trimis de… … Dicționar Român
abdica — abdicá vb. intr. 1. a renunţa la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna. 3. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate. (< fr. abdiquer, lat. abdicare) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: MDN ABDICÁ,… … Dicționar Român
agheasmă — AGHEÁSMĂ s.f. (În religia creştină) Apă sfinţită. ♦ (Glumeţ) Rachiu. [var.: aiásmă s.f.] – Din sl. agiazma. Trimis de ana zecheru, 30.08.2002. Sursa: DEX 98 AGHEÁSMĂ s. (bis.) (pop.) apă sfinţită. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
chitelini — chiteliní, chitelinésc, vb. IV (reg., înv.) a fi constrâns, a fi forţat, a fi obligat, a fi silit. Trimis de blaurb, 07.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
chitilean — chitileán, chitileánă, adj. (reg., înv.) constrâns, forţat, obligat, silit. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR chitileán (chitileánă), adj. – (înv.) Obligat, forţat. Mag. ké(ny)telen (DAR; Gáldi, Dict., 115). sec. XVIII. Trimis de blaurb … Dicționar Român
compulsiune — compulsiúne s. f., g. d. art. compulsiúnii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic COMPULSIÚNE s. f. tip de conduită în care individul se simte constrâns a acţiona sub efectul unei forţe interne obsesionale, ameninţat de… … Dicționar Român
constrânge — CONSTRẤNGE, constrấng, vb. III. tranz. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l ar face de bunăvoie; a forţa, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns] – Con1 + strânge (după fr. contraindre). cf. lat. c o n s t r i n g e r… … Dicționar Român
incoercibilitate — INCOERCIBILITÁTE s.f. (livr.) Imposibilitatea de a constrânge, de a stăpâni. [pr.: co er ] – Din fr. incoercibilité. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 incoercibilitáte s. f. (sil. co er ), g. d. art. incoercibilităţii Trimis de… … Dicționar Român
