abdica

abdicá vb. intr. 1. a renunţa la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna. 3. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate. (< fr. abdiquer, lat. abdicare)

Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: MDN



ABDICÁ, abdíc, vb. I. intranz. A renunţa la tron. ♦ fig. A renunţa la ceva, a ceda (în faţa greutăţilor). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



A abdica ≠ a înscăuna

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



ABDICÁ vb. (pol.) (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A abdica de la tronul împărăţiei.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



abdicá vb., ind. prez. 1 sg. abdíc, 3 sg. şi pl. abdícă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ABDICÁ abdíc intranz. 1) (despre regi) A renunţa la tron. 2) fig. (despre persoane) A renunţa la ceva (din cauza greutăţilor apărute). abdica de la principii. /<lat. abdicare, fr. abdiquer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ABDICÁ vb. I. intr. A renunţa, voluntar sau constrâns, la tron. ♦ (fig.) A renunţa la ceva, a se resemna; a se lăsa de... [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare].

Trimis de LauraGellner, 29.11.2005. Sursa: DN