consemnaţiune — CONSEMNAŢIÚNE, consemnaţiuni, s.f. Operaţie prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele şi la dispoziţia altei persoane la o instituţie autorizată în acest scop; consemnare. ♢ Casa de economii şi… … Dicționar Român
consemnativ — consemnatív adj. m., pl. consemnátivi; f. sg. consemnátivă, pl. consemnátive Trimis de siveco, 02.01.2005. Sursa: Dicţionar ortografic CONSEMNATÍV, Ă adj. (Rar) Cu caracter de consemnare. [Et. incertă] … Dicționar Român
scriptură — SCRIPTÚRĂ, scripturi, s.f. 1. Scriere bisericească cuprinzând Vechiul şi Noul Testament; Biblie. 2. (înv.) Operă literară, ştiinţifică etc. 3. (înv.) Însemnare, consemnare, relatare scrisă; text. 4. (înv.) Scris1 (2). – Din lat. scriptura. Trimis … Dicționar Român
Национальная книжная палата Республики Молдова — За 47.031236, 28.823328 … Википедия
consignaţie — CONSIGNÁŢIE, consignaţii, s.f. Depunere spre păstrare, garanţie sau vânzare a unor lucruri la un magazin specializat. ♦ (concr.) Magazin în care se depun spre vânzare diferite obiecte, aparţinând unor persoane particulare. – Din fr. consignation … Dicționar Român
conspect — CONSPÉCT, conspecte, s.n. 1. Notare sintetică, schematică şi sistematică a datelor esenţiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2. Privire generală, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizată într o lucrare). – Din lat.… … Dicționar Român
menţionare — MENŢIONÁRE, menţionări, s.f. Faptul de a menţiona; menţiune. [pr.: ţi o ] – v. menţiona. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 MENŢIONÁRE s. 1. v. semnalare. 2. consemnare, înregistrare, precizare, specificare, (înv.) scriptură.… … Dicționar Român
notaţie — NOTÁŢIE, notaţii, s.f. 1. Însemnare, consemnare; text scris care conţine scurte însemnări, observaţii. 2. Reprezentare prin semne convenţionale, simboluri etc.; p. ext. semn grafic, simbol etc. prin care se reprezintă ceva. ♦ spec. Sistem de… … Dicționar Român
notificare — NOTIFICÁRE, notificări, s.f. Acţiunea de a notifica şi rezultatul ei. ♦ Comunicare scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, în scopul de a o informa că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit;… … Dicționar Român
semn — SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ♢ loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. ♢ expr. (În… … Dicționar Român
