- notificare
- NOTIFICÁRE, notificări, s.f. Acţiunea de a notifica şi rezultatul ei. ♦ Comunicare scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, în scopul de a o informa că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; notificaţie. ♦ Înştiinţare oficială făcută de un stat altor state, printr-o notă diplomatică, cu privire la poziţia sa într-o anumită problemă internaţională. – v. notifica.Trimis de RACAI, 15.12.2005. Sursa: DEX '98NOTIFICÁRE s. 1. notificaţie. (notificare sentinţei.) 2. v. in-dicaţie.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeNOTIFICÁRE s. v. consemnare, înregistrare, înscriere, însemnare, notare, notaţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenotificáre s. f., g.-d. art. notificării; pl. notificăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNOTIFICÁRE s.f. Acţiunea de a notifica şi rezultatul ei; înscris prin care se înştiinţează cineva; înştiinţare; notificaţie. [< notifica].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNNOTIFICÁRE s. f. acţiunea de a notifica. ♢ înscris prin care se înştiinţează cineva; notificaţie. ♢ înştiinţare oficială făcută de un stat altor state printr-o notă diplomatică. (< notifica)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.