consignaţie

CONSIGNÁŢIE, consignaţii, s.f. Depunere spre păstrare, garanţie sau vânzare a unor lucruri la un magazin specializat. ♦ (concr.) Magazin în care se depun spre vânzare diferite obiecte, aparţinând unor persoane particulare. – Din fr. consignation.

Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX '98



consignáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. consignáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. consignáţiei; pl. consignáţii, art. consignáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONSIGNÁŢI//E consignaţiei f. 1) Depunere a unui obiect spre păstrare sau vânzare la un magazin specializat. 2) Magazin specializat în care se vând sau se păstrează obiecte depuse de persoane particulare. [art. consignaţia; G.-D. consignaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. consignation

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONSIGNÁŢIE s.f. Depunere pentru păstrare, garanţie sau vânzare; consemnare, consemnaţiune. ♦ (concr.) Magazin de stat unde se depun spre vânzare diferite obiecte de către particulari. [gen. -iei. / cf. fr. consignation].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



CONSIGNÁŢIE s. f. depunerea spre vânzare, pe baza unui contract, a anumitor obiecte la o unitate comercială specializată în asemenea vânzări. ♢ magazin unde se fac asemenea depuneri şi vânzări. (< fr. consignation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN