consignator

CONSIGNATÓR, -OÁRE, consignatori, -oare, s.m. şi f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignaţie; depunător. – Din fr. consignateur.

Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX '98



consignatór (depunător în consignaţie) s. m., pl. consignatóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONSIGNAT//ÓR consignatoroáre (consignatoróri, consignatoroáre) m. şi f. Persoană care depune obiecte de valoare în consignaţie (pentru păstrare sau vânzare). /<fr. consignateur

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONSIGNATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care dă în consignaţie; depunător; consemnator. [< fr. consignateur].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN



CONSIGNATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care dă în consignaţie; depunător. (< fr. consignateur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN