consemnativ

consemnatív adj. m., pl. consemnátivi; f. sg. consemnátivă, pl. consemnátive

Trimis de siveco, 02.01.2005. Sursa: Dicţionar ortografic



CONSEMNATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de consemnare. [Et. incertă].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN



CONSEMNATÍV, -Ă adj. cu caracter de consemnare. (după it. consegnativo)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN