compliní — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. complinésc, imperf. 3 sg. complineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. complineáscã … Romanian orthography
complinire — COMPLINÍRE, compliniri, s.f. Acţiunea de a complini şi rezultatul ei; întregire, împlinire, completare; (concr.) ceea ce complineşte. – v. complini. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COMPLINÍRE s. 1. v. completare. 2. (gram.)… … Dicționar Român
completa — COMPLETÁ, completéz, vb. I. tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter. Trimis de LauraGellner, 25.09.2008. Sursa: DEX 98 A completa ≠ a descompleta Trimis de siveco, 19.09.2007. Sursa: Antonime … Dicționar Român
complinitor — COMPLINITÓR, OÁRE, complinitori, oare, adj. Care complineşte. – Complini + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COMPLINITÓR adj. v. complementar, între gitor, subsidiar, suplimentar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
complimenta — COMPLIMENTÁ, complimentéz, vb. I. tranz. 1. A exprima complimente (1). 2. (înv.) A saluta. – Din fr. complimenter. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COMPLIMENTÁ vb. a flata, a măguli. (Ce l tot complimenta atâta?) Trimis de… … Dicționar Român
determina — DETERMINÁ, determin, vb. I. tranz. 1. A condiţiona în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariţia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui. 2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hotărî (o dată, un termen etc.). ♦ spec.… … Dicționar Român
suplini — SUPLINÍ, suplinesc, vb. IV. tranz. 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcţii sau în obligaţii, a ţine locul. ♦ A ţine loc de ceva. 2. A adăuga ceva ce lipseşte; a împlini, a completa o lipsă. – Din it. supplire (după plin). Trimis de claudia,… … Dicționar Român
împlini — ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. tranz. A atinge vârsta de... 2. refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noţiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită,… … Dicționar Român
întregi — ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – v. întreg. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNTREGÍ vb. 1. v. completa. 2. v. reconstitui … Dicționar Român
