complexitáte — s. f., g. d. art. complexitäţii … Romanian orthography
funcţionalism — FUNCŢIONALÍSM s.n. Curent în arhitectura secolului al XX lea, care are în vedere în primul rând necesitatea corespondenţei dintre formă şi funcţie, astfel încât aceasta din urmă să fie determinantă. [pr.: ţi o ] – Din fr. fonctionnalisme (după… … Dicționar Român
habitat — HABITÁT, habitate, s.n. Suprafaţă locuită de o populaţie, de o specie de plante sau de animale; biotop. – Din fr. habitat. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HABITÁT s. v. biotop. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime habitát s … Dicționar Român
istorie — ISTÓRIE, istorii, s.f. 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii şi societăţii. 2. Ştiinţă care studiază dezvoltarea complexă a societăţii, a unui popor etc. ♦ (concr.) Scriere conţinând evenimente şi fapte care se încadrează în această… … Dicționar Român
microprocesor — MICROPROCESÓR, microprocesoare, s.n. Circuit integrat de mare densitate şi complexitate, specializat pentru operaţii de calcul, comandă şi control într un computer sau alt sistem electronic. – Din engl. microprocessor. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
multilateralitate — MULTILATERALITÁTE s.f. Faptul de a fi multilateral, însuşirea, starea a ceea ce este multilateral. – Multilateral + suf. itate. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MULTILATERALITÁTE s. 1. v. complexitate. 2. v. diversitate. Trimis… … Dicționar Român
polivalenţă — POLIVALÉNŢĂ, polivalenţe, s.f. Însuşirea de a fi polivalent. – Din fr. polyvalence. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98 POLIVALÉNŢĂ s. 1. multivalenţă, plurivalenţă. (polivalenţă unei substanţe chimice.) 2. v. complexitate. Trimis… … Dicționar Român
simplitate — SIMPLITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi simplu; lipsă de formalitate, de complicaţii; p. ext. lipsă de artificialitate, de afectare, de prefăcătorie; simplicitate. ♦ Lipsă de podoabe inutile şi căutate, de rafinament artificial (într o operă de… … Dicționar Român
soluţie — SOLÚŢIE, soluţii, s.f. 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanţe chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară moleculară în diverse proporţii. 2. Operaţie mintală care, analizând o pluralitate, o… … Dicționar Român
vastitate — VASTITÁTE s.f. Însuşirea a ceea ce este vast; întindere mare, imensitate; complexitate. – Din fr. vastite, lat. vastitas, atis. Trimis de bogdanrsb, 11.08.2002. Sursa: DEX 98 VASTITÁTE s. 1. v. nemărginire. 2. v. bogăţie. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
