- funcţionalism
- FUNCŢIONALÍSM s.n. Curent în arhitectura secolului al XX-lea, care are în vedere în primul rând necesitatea corespondenţei dintre formă şi funcţie, astfel încât aceasta din urmă să fie determinantă. [pr.: -ţi-o-] – Din fr. fonctionnalisme (după funcţional).Trimis de zaraza_joe, 02.02.2004. Sursa: DEX '98funcţionalísm s. n. (sil. -ţi-o-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFUNCŢIONALÍSM n. Curent în arhitectura modernă care cere ca, în orice construcţie, forma să reflecte funcţia ca element determinant. [Sil. -ţi-o-] /<fr. fonctionnalismeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFUNCŢIONALÍSM s.n. Curent în arhitectura contemporană care cere ca într-o construcţie să se vadă corespondenţa dintre aceasta şi procesele de producţie sau de viaţă care se desfăşoară în cadrul ei. [pron. -ţi-o-. / cf. it. funzionalismo, germ. Funktionalismus, fr. fonctionnalisme].Trimis de LauraGellner, 27.06.2006. Sursa: DNFUNCŢIONALÍSM s. n. 1. curent de gândire care studiază faptele sociale şi de cultură în totalitatea lor şi în interrelaţiile acestora, urmărindu-se aspectele funcţionale în întreaga lor complexitate. 2. direcţie de cercetare în ştiinţele exacte, ca şi în cele umaniste, care consideră obiectul lor de studiu în calitatea lui de sistem, ale cărui elemente alcătuitoare se condiţionează reciproc. ♢ (lingv.) teorie care acordă funcţiilor o importanţă deosebită pentru descrierea limbilor. 3. direcţie în arhitectura contemporană care cere ca forma unui material de construcţie să fie determinat de destinaţia acestuia. (< fr. fonctionnalisme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.