complexiune

COMPLEXIÚNE, complexiuni, s.f. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofîzice care caracterizează o persoană. [pr.: -xi-u-] – Din fr. complexion.

Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX '98



complexiúne s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. complexiúnii; pl. complexiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COMPLEXIÚN//E complexiunei f. rar Totalitate a trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. [art. complexiunea; G.-D. com-plexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. complexion

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COMPLEXIÚNE s.f. 1. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. 2. Simplocă. [var. complecţie, complecţiune, complesiune s.f. / < fr. complexion, cf. lat. complexio – unire].

Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DN



COMPLEXIÚNE s. f. 1. totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. ♢ (fig.) înfăţişare, aspect. 2. simplocă. (< fr. complexion, lat. complexio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN