Dicționar Român. 2013.
comanda — COMANDÁ, cománd, vb. I. tranz. 1. (mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mişcări, a unei aşezări etc.; a avea comanda unei unităţi armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o… … Dicționar Român
comandant — COMANDÁNT, comandanţi, s.m. Persoană care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc. ♢ Comandant suprem = a) funcţie de comandant al forţelor armate ale unui stat, îndeplinită fie de ministrul forţelor armate, fie de către şeful… … Dicționar Român
şef — ŞEF, – Ă, şefi, e, s.m. şi f. 1. Persoană care conduce o organizaţie, o instituţie etc.; conducător. ♦ Persoană superioară în grad sau în funcţie altei persoane, considerată în raport cu aceasta; superior. ♢ Şef de orchestră = dirijor. ♦ (fam.;… … Dicționar Român
