- colcoti
- COLCOTÍ vb. IV. v. clocoti.Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
clocoti — CLOCOTÍ, clocotesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre lichide) A fierbe cu clocote. ♦ (Despre ape, râuri, şuvoaie) A se agita puternic şi zgomotos. 2. fig. (Despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gândurile lor) A ajunge la un înalt grad de… … Dicționar Român
cloţ — CLOŢ, cloţuri, s.n. Spărtură, fragment dintr o cărămidă (mai ales de la demolări). – cf. germ. Klotz. Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX 98 cloţ s. n., pl. clóţuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic cloţ1, clóţuri … Dicționar Român
colcăi — COLCĂÍ, pers. 3s cólcăie, vb. IV. intranz. 1. (Despre oameni şi animale) A umbla de colo până colo în număr mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo. 2. (reg.) A clocoti; a vui. – Formaţie… … Dicționar Român